Manifest editorial – Harpalete

Nu sunt redactor de profesie și nici nu vin din lumea presei clasice. Sunt inginer. Și se simte, probabil încă de la primul rând – scuze anticipat celor care așteptau eleganță și metafore complicate. Pentru asta recomand Loro Piana și Eminescu.

Munca mea de zi cu zi m-a învățat să gândesc în sisteme, cu date concrete, să înțeleg constrângeri reale și să implementez soluții care trebuie să funcționeze și când e pană de curent la 3 noaptea, în mijlocul unei furtuni de zăpadă.

Am lucrat atât cu softuri cu care făceam rețete de fabricație pentru diferite produse, cu destinații diferite — automotive, aeronautic, naval etc. — cât și în proiecte în care am participat la construcția de echipamente de milioane de euro, iar uneori, când era nevoie, și cu barosul în mână. De aici mi-a rămas un stil mai direct, mai puțin poleit și (recunosc) mai puțin „literar”. Prefer să fiu clar decât să sun frumos.

Nu scriu articole ca să sar în ajutorul trendului zilei sau să comentez ultima criză inventată de dimineață. Nu mă interesează să adaug și eu la zgomotul general. Încerc mai degrabă să înțeleg ce se întâmplă în spatele cortinei: cum curge banul, unde se blochează lucrurile și de ce naiba e atât de complicat să le miști din loc.

Mă uit la energie, infrastructură, investiții, industrie și agricultură nu ca la niște subiecte separate, ci ca la un sistem mare și conectat. Pentru că așa și sunt — chiar dacă la televizor și pe Facebook apar ca niște insule fără legătură între ele.

Nu caut explicații simple pentru probleme complicate. Am învățat pe pielea mea că realitatea e aproape întotdeauna mai încâlcită, mai nuanțată și mai enervantă decât pare la prima vedere. De aceea prefer să spun „e mai complicat” decât să dau sentințe rapide de genul „totul e vina lui X”.

Când am date solide, le folosesc fără ezitare. Când nu, lucrez cu ordine de mărime și comparații cinstite, fără să mă prefac că sunt profet. Tonul acestor texte e intenționat reținut și direct. Nu pentru că mi-ar lipsi pasiunea — o am, altfel nu aș pierde atâtea seri scriind — ci pentru că subiectele astea cer precizie, răbdare și, din când în când, un pic de umor negru. Nu emoție ieftină.

În esență, nu încerc să conving pe nimeni că am dreptate. Nu vreau să fiu „vocea” nimănui. Încerc doar să explic cât mai clar cum văd eu acest sistem mare numit economie și infrastructură, unde apar blocajele reale și de ce e atât de greu să le repari.

Dacă ajută, perfect. Dacă nu, e în regulă — probabil nu e pentru tine articolul ăsta.

-Harpalete