Cine câștigă cu adevărat? Donatorii PSD și transparența ascunsă de SEAP

Extract din Anexa nr.1 la norme metodologice publicata de PSD

Pornind de la lista de donatori oficiali ai PSD, m-am întrebat un lucru simplu: oare firmele care finanțează partidul au și contracte cu statul? O întrebare legitimă, nu? Să știi cine și cum cheltuie banii publici ar trebui să fie un drept de bază al oricărui cetățean. Mai ales când pe listă apare o firmă care a donat aproape două sute de mii de lei în 2024.

Dar surpriză: platforma oficială a achizițiilor publice din România, SEAP, mi-a închis ușa în nas. Am încercat să găsesc contractele atribuite acestor firme, ofertele depuse, orice document care să demonstreze că statul plătește pentru serviciile sau produsele lor. Rezultatul? Nimic. Zero. Licitațiile finalizate, contractele încheiate — toate s-au făcut nevăzute, ca prin magie. Filtrele site-ului nu funcționează, iar datele oferite publicului sunt incomplete, fragmentate și, cel mai probabil, selectiv prezentate.

Interfața SEAP pare gândită nu pentru transparență, ci pentru a proteja interese obscure și a ține în întuneric cetățeanul de rând. Dacă ești angajat în sistem, vezi datele reale. Dacă ești simplu cetățean curios, te lovești de ziduri de netrecut.

Trebuie să fie clar: nu este nimic greșit în a dona pentru o cauză în care crezi, fie că este un partid politic sau o organizație care îți împărtășește valorile. Donarea este un drept și un act legitim de susținere. Dar tocmai de aceea transparența este esențială. Toate aceste donații trebuie făcute publice și trebuie să existe o claritate totală în privința relațiilor financiare dintre firme și stat. Platforma SEAP ar trebui să fie garanția acestei transparențe, nu o barieră care să ascundă adevărul.

Consecința? Eu nu pot verifica cine câștigă efectiv din banii mei, nu pot face presă adevărată care să tragă la răspundere, nu pot ajuta societatea să țină sub control corupția ce prosperă în acest sistem opac. Tocmai de aceea încerc, prin acest demers de activism civic, să trag un semnal de alarmă și să deschid o fereastră către realitate.

Ca să închei cu un exemplu simplu și ironic: mi s-a ars un bec acasă și voiam să îl înlocuiesc cu un corp de iluminat LED. Mi-am spus să văd și eu cât costă un astfel de corp pe piață, doar pentru a avea o idee despre prețurile practicate în România. Ei bine, dacă mă uit la prețurile pe care firmele care donează partidelor le obțin de la stat, nu doar că nu pot verifica aceste prețuri, dar se pare că nici eu, un simplu consumator, nu pot avea o comparație reală și clară. Cu alte cuvinte, când vine vorba de banii publici, totul e învăluit în întuneric.

Apel către autorități:
Transparența nu este un moft, ci o obligație legală și morală. Dacă statul vrea să recâștige încrederea cetățenilor, trebuie să asigure acces facil și complet la toate informațiile despre contractele publice. Ascunderea informațiilor nu face decât să hrănească suspiciunile și să întărească sistemele clientelare. E timpul să opriți măștile și să faceți public ceea ce e public!

Apel către cetățeni:
Nu vă lăsați intimidați sau dezarmați de dificultățile birocratice sau de zidurile digitale. Informația este putere și avem nevoie să cerem mai multă responsabilitate, să punem presiune și să fim vigilenți. Doar împreună putem sparge această ceață a opacității și construi o societate mai transparentă și mai justă.